Teiul argintiu

 
 

 

Ordinul: Malvales (syn. Columniferales)

Familia: Tiliaceae

Genul: Tilia

Denumire latină: Tilia tomentosa Moench. (syn. Tilia argentea Desf.)

Denumire în engleză: Silver linden, White linden, Silver lime

Denumire în franceză:Tilleul argenté

Denumire în germană: Zilverlinde

Denumirea în maghiară: Moyhoslevelû hárs, Ezüsthárs

Denumiri populare (regionalisme): Cei, Teiul câinesc, Teiul de toamnă, Teiul bălan, Teiul bun

 

Arbore indigen, înalt până la 40 m cu frunze cordiforme de 5-10 cm lungime, tomentoase pe spate și de culoare cenușie până la argintiu.

Florile sunt așezate în inflorescențe pendante, câte 5-10 la un loc și înfloresc la sfarșitul lui iunie-începutul lui iulie, mai târziu decât celelalte de specii de tei.

Se întâlnește în regiunea de câmpie și de dealuri, mai ales în regiunile joase din sudul și estul țării, ca exemplare izolate în parcuri, în păduri de amestec sau formând arborete pure mai ales în Dobrogea de Nord, unde a devenit invadant.

Este cea mai valoroasă specie de tei din țara noastră din punct de vedere melifer datorită secreției abundente de nectar și a parfumului pătrunzător al florilor. Pune la dispoziția albinelor însemnate cantități de nectar, polen și, uneori, chiar cules de mană.

Cantitatea de nectar secretată de teiul argintiu este de 0,2-0,5 mg/floare, cu o concentrație a zahărului de 46-62%, are o  producție de miere extimată la 1200 kg/ha și este clasificat cu o pondere economico-apicolă foarte mare (FM).